Hipertrofia cardiacă este una dintre cele mai intâlnite patologii feline. Aceasta se manifestă prin îngroșarea pereților musculari ai cordului, mai exact, îngroșarea în exces a peretelui ventriculului stâng și a mușchilor papilari de la nivelul valvelor cardiace.
Hipetrofia cardiacă ( Cardiomiopatia hipetrofică) este o boală frecvent întâlnită la pisicile de rasă, în special la cele din rasa Maine Coon, birmaneză, bengaleză, Scottish Fold, Norvergiana de Pădure, British Short Hair, Sfinx, Ragdoll, Persană, însă asta nu înseamnă că nu poate să apară și la celelalte rase de pisici.
Există situatii cand cardiomiopatia hipertrofică evoluează asimptomatic, în special când originea bolii este genetică transmițându-se datorită unor mutații genetice ce determină fenotipul cardiac, sau simptomatic, dobandită pe parcursul vieții.
Printre principalele simptome care ne pot trimite cu gândul la o posibilă hipertrofie cardiacă sunt: letargia, respiratia dificila, abdominala sau bucala. Uneori, hipetrofia cardiacă poate să apară consecutiv altor boli primare, cel mai adesea datorita hipertiroidismului sau hipertensiunii arteriale.
Diagnosticul de hipertrofie cardiacă se pune în urma unui amplu consult cardiologic de specialitate . Prima etapă este ascultația când cu ajutorul stetoscopului, medicul cardiologic va sesiza primele zgomote cardiace patologice, apoi urmează examenul ecocardiografic, unde, dacă suspciunea se confirma ventriculul stâng va avea peretele îngroșat, muschii papilari de la nivelul valvei mitrale vor fi și ei îngroșați.
După ce primele piese de puzzle au fost puse cap la cap iar medicul cardiolog s-a asigurat că din punct de vedere structural există modificări cardiace, urmează să vedem cum funcționează cordul și din punct de vedere funcțional. Pentru asta , pisicuței dumneavoastră i se va recolta sânge pentru a se verifica markerii cardiac ( creatinkinaza, lactatdehidrogenaza, troponina, pro-BnP ).
În funcție de rezultatele analizelor, coroborate cu ecocardiografia i se va pune, sau nu, diagnosticul de hipertrofie cardiacă.
Dacă rezultatele finale ne vor trimite către un diagnostic nefavorabil, medicul cardiolog va institui imediat un tratament specific în funcție de starea clinică a animalului și gravitatea bolii. O pisică diagnosticată cu hipertrofie cardiaca se va afla sub supraveghere medicală toată viața, va trebui să vină la controale de rutină periodice pentru a monitoriza activitatea cardiacă în permanență atât din punct de vedere funcțional cât și structural.
